16 sept. 2014

Prima zi de scoala ...



    



         Prima zi de scoala este plina de emotie si de amintiri. Ne amintim cu drag cum ne pregateam noi,  emotiile prin care am trecut in prima zi de gardinita, in clasa I si mai ales in clasa a V a. Prima zi de scoala este ziua in care realizam cat de repede a trecut timpul si cat de repede copiii nostri au crescut. Ne aducem aminte cata bucurie ne-a invaluit sufletul cand am aflat ca vom deveni parinti, ne aducem aminte cat de fascinati am fost cand am simtit, ca un fluturasi, in burtica cum cineva ne saluta si ne aminteste ca peste cateva luni ne vom cunoaste si ne vom iubi toata viata. Prima zi de scoala ne aminteste PRIMA ZI in care o doamna asistenta, ne-a pus un pui mic in brate si ne-a spus sa facem cunostinta. Sentimentele primei intalnirii nu- l egaleza nimic si- l retraim cu fiecare evolutie a copilului. Prima zi de scoala ne aduce aminte cum usor, usor cu pasi marunti, ghindocul care sta mandru cu ghiozdanul in spate, a invatat sa paseasca. Prima zi de scoala ne aminteste cat de frumos este sa fii parinte si cat de frumos este sa simti emotia acelei prime zi de scoala. Cu emotie duci copilul in clasa si pleci tiptil-tiptil, ingrijorat ca poate nu va sta si ca poate nu se va acomoda insa..... Cand suni doamna invatatoare sau educatoare, de control, si dansa iti spune ca este foarte cuminte si ca s-a acomodat foarte bine...atunci te invaluie nostalgia si te intrebi : CAND A CRESCUT ASA DE MARE?
      Prima zi de scoala a fost, este si va fi cea mai emotionanta zi din viata noastra...

        Bafta ghindocilor si scolarilor mai mari!  Noul an sa va aduca numai satisfactii!

9 sept. 2014

Omul de langa tine...


 

 Se spune ca iti trebuie o viata ca sa cunosti omul de langa tine insa eu nu cred. Nu este greu sa-ti dai seama ce fel de om este cel de langa tine, nu este greu sa inveti ce tabieturi are, ce pasiuni si ce secrete ascunde privirea lui. Nu vrem sa recunoastem ca am fost orbiti de panza dragostei si de aceea nu am reactionat la momentul potrivit si ne scuzam spunand : " Nu cunosti un om o viata". Fiecare dintre noi stim ce alegere am facut pentru drumul greu si anevoios al vietii, stim pe cine ne-am ales sa ne stea alaturi insa doarinta de al pastra companion, naste scuze pe care ni-le oferim foarte usor la fiecare hop al drumului. Credem ca daca ne ascundem ca veveritele, dupa copac, gresealile sau defectele vor disparea insa.....NIMIC MAI GRESIT.  Trece pentru ca vrem sa treaca, iertam dar NU UITAM si din pacate ranile se agraveaza. "Sangeram" la fiecare aducere aminte, la fiecare greseala noua si la fiecare gaura formata in panza iubirii prin care se poate zari usor REALITATEA. 
    De ce nu vrem sa admitem ca unii oameni nu pot fi asa cum ne dorim sau asa cum ne-am imaginat? De ce nu putem admite ca uneori trebuie sa-i dai drumul celui de langa tinte pentru ca...pentru ca nu ati putut evolua in aceiasi masura? De ce este atat de greu sa renuntam la o persoana care ne face rau si ne ingreuneaza drumul? De ce? De ce? De ce nu stim sa privim partea plina a paharului, sa ne multumim cu clipele frumoase si sa pornim pe drumuri separate, ca doi prieteni adevarati? Ar mai fi multe de ce-uri insa nu imi ajunge timpul si nici rabdarea pentru a le aminti.
   Poate ca ne trebuie o viata sa ne cunoastem si pe noi insine si poate ca.....nu o sa stim niciodata cine este cu adevarat OMUL DE LANGA NOI...

5 sept. 2014

Punct si de la capat...!





                                   

                                https://www.youtube.com/watch?v=WFbKiUG0YbU





            Uneori viata este impartita in capitole. Unele placute, altele neplacute insa fiecare are farmecul lui. Important este sa reusim sa incheiem ultimul capitol si sa incepem unul nou cu forte proaspete. De fiecare data cand traim o experienta neplacuta, promitem ca nu vom mai face niciodata aceiasi greseala, insa viata....viata ne supune la multe incercari si daca nu stim cum sa o pacalim, repetam iar si iar acelasi capitol, la nesfarsit. Daca reusim sa realizam că ne aflam intr-un cerc vicios si iesim...atunci putem pune PUNCT SI SĂ O LUAM DE LA CAPAT! Viata este facuta din experiente de tot felul din care invatam sa mergem mai departe. Nimeni si pentru nimic in lume nu merita sa ramanem blocati intr-o situație neplacuta. Daca realizam ca ne face rau, dam pagina si...ce o fi o fi. Daca reusim sa intelegem ca tot ceea ce ni se ofera este cu un scop, atunci trecem prin toate mai usor si ne bucuram de fiecare rasarit si apus de soare, de fiecare ghiocel aparut din zapada, de fiecare ploaie de vara, de prima frunza aramie care atinge pamantul si de primii fulgi de nea care ne mangaie fata. Si tot asa pana cand viata decide sa spuna STOP REFORMULEAZA! Insa pana atunci trebuie sa primim fiecare bucurie sau lovitura a vietii cu sufletul deschis si cu credinta ca se poate si mai bine. Eu am incheiat un capitol important din viata mea care mi-a adus uneori bucurii, alteori tristeti insa si multe invataminte. Nu am fost pregatita sa-l inchei, insa nevoia de a merge mai departe m-a fortat sa realizez ca usa trecutului trebuie zavorata pentru totdeauana. Incep o noua viata cu sufletul deschis si cu speranta ca de astazi totul va fi altfel. Poate fi mai bine sau mai rau...oricum va fi, este un nou capitol care trebuie scris cu incredere. Iau cu mine amintirile primei iubiri, bucuria de a aduce o viata pe lume, prieteniile sincere si tristetea zilelor ploioase...restul le las in spatele usii zavorate cu speranta ca niciodata nu o va mai deschide cineva. De azi ma bucur de soarele cald de vara care imi mangaie fata si ma asigura ca totul va fi bine si ca viata este SI BUNA SI REA! De astazi ma accept cu bune si cu rele, ma iubesc asa cum sunt si ma iert pentru toate deciziile gresite pe care le-am luat candva. Pasesc in noua viata cu pasi marunti si repezi pentru ca timpul nu ma asteapta. De astazi ma bazez numai pe mine si ma bucur de iubirea si sfaturile prietenilor sinceri din viata mea, fara a mai lasa pe cineva sa intervina in deciziile de zi cu zi. Ma bucur ca traiesc, ma bucur ca iubesc, ma bucur ca Dumnezu mi-a oferit cele mai frumoase doua sufletele care imi spun MAMA si care imi bucura fiecare zi si care imi motiveaza fiecare pas. Ma bucur de oportunitatile vietii si vreau sa profit la maxim de fiecare mana intinsa de destin. 
              Am invatat sa iubesc viata, frumusetea, joaca si bucuria cerului albastru....

18 iun. 2014

Bucataria vegetariana ...SANATATE CURATA!



           Mi-ar fi placut sa nu ajung sa cunosc bucataria RAW-VEGANA SI VEGANA in circumstantele de acum insa datorita diagnosticului socant si devastator, CANCER, al mamei mele, am ajuns sa studiez cat mai multe articole despre vindecarea acestei boli. Toate articolele indica regimul vegetarian. Nu am inteles nicodata oamenii care renunta la carne insa in adancul sufletului meu as fi vrut sa pot renunta si eu pentru ca stiu cate toxine contine. Niciodata nu am avut un motiv solid pentru a o face insa acum datorita situatiei in care ne aflam cu starea mamei de sanatate, odata cu ea am renuntat si eu la carne. Nu stiu cat voi rezista si nici daca voi mai manca vreodata carne insa deocamdata nici nu vreau sa aud. De o saptamana de cand mama mananca raw-vegan si vegan am studiat o multime de retete si am si incercat cateva. Va pot spune ca sunt chiar delicioase si destul de satioase. Nu am acum atatea ingrediente cate preparate as vrea sa incerc. :) Ce va pot spune este ca mama desi diagnosticata cu  CANCER, o boala nu tocmai usoara, are foarte multa energie si se simte ffff. bine. Unii spun ca boala este parsiva insa eu cred ca regimul bazat pe fructe si legume crude si lipsit de proteina animala ii da atata energie si pofta de viata. Uneori avem nevoie de un motiv puternic pentru a renunta la anumite alimente nocive sau la anumite vicii cum ar fi fumatul sau bautul cafelei. Ii multumesc Lui Dumnezeu ca in zilele noastre exista aceasta bucatarie vegana care ne invata sa traim sanatos. Una dintre retetele pe care le-am incercat si mi-s-a parut delicioasa a fost LAPTELE DE NUCI CU BANANE.  Am pus o cana de nuci de seara la inmuiat in doua cani de apa. Eu nu i-am schimbat apa insa am aflat intre timp ca se schimba apa de cel putin doua ori. Dimineta puneti nucile impreuna cu doua cani si jumatate in blender si dupa ce le-ati blenduit bine le puneti intr-un tifon la scurs. Laptele obtinut poate fi pus din nou in blender cu capsune sau banane. Nuca din tifon am aflat, nu am incercat, ca se poate combina cu condimente si marar si poate fi servita cu rosii in loc de branza. Laptele de nuca este o bautura delicioasa si cu multe proprietatii benefice sanatatii noastre. Va doresc sanatate multa si daca ati incercat si voi retete RAW_VEGAN sau VEGAN va rog sa imi scrieti!









16 iun. 2014

Nu stim viata unde ne duce...



         Va scriu pentru ca viata mi-a demonstrat inca o data ca ...nu ne alegem viitorul singuri. Vreau sa va vorbesc depre tanti Daniela. o prietena foarte veche a mamei.
           Pe tanti Daniela o cunosc de cand m-am nascut. Lucra cu mama mea la CAP si era o doamna foarte frumoasa si eleganta , cu un scris fumos si ingrijit si cu o voce ca a Mariei Ciobanu. De fiecare data imi canta diverse melodii populare si ma rasfata cu prajiturele delicioase. Era contabila iar mai tarziu si-au schimbat impreuna serviciul si dumneaei a devenit contabil sef. Tinea foarte mult la tinuta si era tot timpul "ca scoasa din cutie" Zilele trecute am fost la cineva in vizita si am trecut pe langa casa dansei. Eram cu mama si am zis ca nu ne oprim ca poate nu este acasa insa la intoarcere ...am zarit o doamna "ninsa" de ani, grasuta si imbracat neglijent...cand ne-am apropiat, am simtit ca se prabuseste cerul peste mine.... era EA, tanti Daniela. Ne-am oprit sa stam de vorba si bucurandu-se de prezenta noastra ne-a invitat in casa. Ne-a povestit cum a fost nevoita sa stea acasa ca sa isi ajute sotul la treburile campului, ne-a spus ca ingrijeste sapte vaci si oi si face branza si....parca nici nu mai auzeam la un moment dat ce spunea pentru ca nu ma puteam abtine sa nu ma gandesc ca nu avea cum doamna acea impecabila sa ajunga asa...nu  imi puteam lua ochii de la dansa.
     O ascultam cum povestea cu dragoste despre nepotei si despre grija pe care le-o duce si nu puteam sa nu observ emotia impletita cu regret din vocea dumneaei. Ne spunea ca nu o deranjeaza ce face insa ochii o mai tradau uneori. Nu puteam sa nu imi spun in gand " ce parsiva este viata uneori", te ridica pe cele mai inalte culmi sau te doboara pana la ultima scara. Sigur...acum s-a obisnuit asa dar....sigur i-a fost foarte greu si sigur este mult prea impovarata de munca si de griji si nu mai are timp sa fie tanti Daniela de alta data sau sa mai dea importanta aspectului fizic. Au povestit, ea si mama, din trecutul lor frumos, din vremurile cand colegialitatea era pretuita si la birou era ca acasa cu fratii, cand inca concurenta nu fusese inventata si invidia nu isi aratase mrejele pe pamant. Am plecat cu un gust amar si cu lacrimi in ochii promitandu-i ca ne vom intoarce curand la dansa la o portie de amintiri. Cu siguranta vom mai merge si poate voi reusi sa o motivez, pentru sanatatea dumneaei, sa slabeasca macar putin si poate data viitoare o voi convinge sa ii vopsesc parul alb si neglijat de vremuri....









6 iun. 2014

IUBIREA nu te intreaba!!!


     










       Cine spune ca atunci cand ne indragostim trebuie sa tinem cont de diferenta de varsta, bate campii. Nu cred ca diferenta de varsta, religie sau etnie impiedica sagetile lui Cupidon  loveasca. Uneori auzi pe la coltul strazii carcotasi care barfesc diverse cupluri. Ba ca el e prea batran si ea il iubeste pentru bani sau ca el e prea tanar si ca ea il tine pentru a se simtii tanara etc. Si ce daca el este mai mare cu multi ani sau mai mic? Dumnezeu a lasat pentru fiecare o jumatate " sacul si peticul". Jumatatea o putem gasi de la primele relatii sau poate venii mai tarziu. Poti traii o viata intreaga cu o persoana pe care sa o consideri jumatatea ta si la un moment dat, cand nici nu te astepti, sa gasesti persoana cu care te potrivesti de minune. Iubirea trebuie traita  intens indiferent de momentul in care intra in viata noastra. Cel mai frumos sentiment este acela de iubire. Pasiunea primelor clipe nu poate fi descrisa nici in o mie de cuvinte, fluturi provocati de primul sarut fierbinte sunt unici si de neuitat iar prima noapte de dragoste isi lasa amprenta asupra inimii si a sufletului toata viata. Indragostiti-va fara a tine cont de prejudecati, iubiti, lasati-va iubite/iubiti, si traiti intens fiecare clipa alaturi de persoana langa care sufletul vi-se topeste.

4 iun. 2014

Cum sa curatam cartofii noi rapid si fara a ne pata mainile...




Cartofii noi sunt foarte deliciosi si pot fi serviti ca garnitura la orice fel de mancare. Ii putem praji in baie de ulei si apoi le putem pune marar si astfel obtinem o cina minunata. Pot fi serviti lanaga o salata delicioasa de varza sau de rosii.Desii sunt atat de gustosi, curatarea lor poate fi o corvoada pentru gospodine. Se curata foarte greu si lasa pete pe maini. Eu am gasit o solutie pe care vreau sa o impartasesc cu voi. Spal cartofii cu un burete de sarma sub jet de apa calduta. Cartofii raman curati si mainile raman la fel de frumoase.


Va doresc spor la treaba si  POFTA BUNA!

TACI si asculta!



       Tacerea...uneori poate fi cea mai puternica arma. Si ce daca te-a lovit in suflet cu o vorba grea?!? Invata sa taci si sa mergi mai departe, orice lovitura in suflet este o lectie pentru inima. Si ce daca uneori esti intrebat nimicuri importante...?!? Taci si asculta-te, gandeste-te daca poti sa raspunzi sau nu... Si daca cineva te pune in umbra cunostintei, ce faci?...TACI si doar asculti.

          Uneori ne aruncam ca "surdu-n hora" si vorbim ce nu cunoastem. De aceea cel mai bine este sa TACI, sa asculti, sa "rumegi" si apoi sa te lansezi in discutie. Chiar daca uneori subiectul discutat este pe placul nostru si avem cunostinte vaste despre ceea ce se discuta...este mai bine sa ascultam, sa analizam si apoi sa tragem concluzii.
         Cand o persoana draga sau nu, vine sa iti reproseze ceva, sa te certe sau sa ceara mult mai mult de la tine, TACI...asculta-l, lasa-l sa termine si apoi daca ai ceva de adaugat sau daca tu crezi ca merita sa iti irosesti energia vorbind, vorbeste, daca nu...TACI si pleaca.
           Din prietenie, oamenii te pot atrage in "capcana vorbirii", acolo unde spui vrute si nevrute. Cel mai bine este sa TACI.
                 Si tacerea-i un raspuns!
       

29 mai 2014

Socata delicioasa...



    Asa cum v-am promis, am revenit cu reteta de SOCATA. Nu puteam sa v-o recomand  fara a o incerca eu mai intai. Am fost la prietena mea Gabi si am luat flori de SOC iar prietena mea Monica, mi-a adus reteta pe care a gasit-o la Olivia Ster pe site si tot ea mi-a adus si GHIMBIR.
    Deci, sa va spun cum am facut-o:
    Am spalat 10 flori de soc si le-am asezat pe fundul unei oale de 5 litri. Peste flori am pus doua lamai curatate de coaja si taiate felii. Am adaugat 300 grame de miere si cateva cubulete de ghimbir. Peste toate acestea am adaugat 4 litri de apa. Am acoperit oala cu folie de aluminiu si am pus-o la soare. Olivia, spunea pe site sa o lasam doua zile insa eu, pentru ca nu a fost soare, am lasat-o trei zile. In fiecare zi am amestecat in ea cu o lingura de lemn. Astazi am strecurat-o si am pus-o in sticle. A iesit foarte gustoasa si aromata. Unele persoane pun si un sfert de cubulet de drojdie pentru a fi acidulata insa eu am preferat-o fara.



Sa o savurati in compania persoanei sau persoanelor dragi!






26 mai 2014

Un prieten cat zece frati...



          Desi sunt singura la parinti, m-am intrebat adesea de ce nu sunt egoista?!?! Raspunsul este simplu: am avut o familie cat o mie.
          Pentru ca locuiesc langa Bucuresti si pentru ca parantii mei si-au dorit sa invat in Bucuresti, a trebuit sa stau la internat. Din clasa a V a, mai exact de la varsta de 10 ani, am invatat sa ma descurc singura Nu m-a deranjat nicio secunda despartirea de parinti. Eram foarte ambitioasa si determinata sa termin acea scoala cu rezultate bune. In primul an de internat am stat cu alte 21 de fetite intr-o camera. Unele erau clasa I, altele erau de aceiasi varsta cu mine sau chiar mai mari.  Urmatorul an m-am mutat intr-o camera cu fete de liceu si studente. Lipicioasa cum sunt din fire, m-au indragit imediat si m-au invatat foarte multe lucruri. Ma ajutau la teme, mancam impreuna, vorbem despre orice. Un an mai tarziu venea marea veste; matusa mamei mele ma lua sa locuiesc cu ea si sotul ei. A fost o veste nemaipomenita. Nu aveau copii si m-au iubit si m-au rasfatat ca pe propriul copil. Din pacate dupa ce am intrat la liceu, nu am mai putut sta acolo pentru ca era foarte departe. Si....iata-ma din nou pusa in situatia de a sta la internat. Am petrecut la  internatul Liceului de Muzica " Dinu Lipatti" cea mai frumoasa perioada din adolescenta mea. Erau doua etaje de fete si unul de baieti. M-am imprietenit imediat cu toata lumea. Era fascinant fatul ca erau copii din toata tara. De la elevi de clasa a I a pana la studenti si  din toate domeniile artistice. Erau cativa baieti  si  de la teologie. Fiecare era o poveste si aveai ceva de invatat. Erau fetite, fete mai mari si chiar cativa baieti de la balet cu care mergeam mereu la spectacole de balet. Erau cei de la muzica, de la instrumente, suflatori, teorie si canto, din liceu sau de la Conservator,  acestia  ne duceau la Ateneu. Mai eram noi, de la teatru, noi ne duceam colegii de internat la teatru. Au fost patru ani de vis in care am trait ca o familie, mancam impreuna si ne luam apararea unii altora mai ceva ca niste frati. Tin minte ca ne adunam cativa intr-o sala de pian, seara si cantam melodii consacrate ale artistilor din acea vreme, jucam carti pana in zori cu cei de la Teologie si ne bateam cu apa pe holuri in ciuda pedagogelor care erau disperate de comportamentul nostru :)
       Am avut multe de invatat unii de la altii si am legat prietenii pe viata. Zilele trecute, multumita facebook-ului, am regasit inca  trei dintre cei mai bun prieteni ai mei din acea perioada. Am povestit pana in zori si ne-am amintit cu mult drag de toate nebuniile facute impreuna.  Sunt mandra sa vad ca una dintre colegele mele de camera cu care am impartit bune si rele, astazi este o soprana consacrata la noi in tara, micuta si nebunica noastra Angi, este acum artista la Hollywood iar Rodicuta  este o artista de exceptie si ne incanta zi de zi cu piesele ei minunate. Sunt mandra de prietenele mele de la balet care acum danseaza pe marile scene sau cele de la instrumente care fac parte din cele mai bune orchestre. Privesc cu mandrie fiecare pas al carierei lor si sunt mandra ca am crescut cu asemenea oameni minunati. Pasrez si astazi legatura cu aproape toti colegii mei cu care am crescut si chiar daca viata ne-a impartit in toata lumea si acum suntem casatoriti si avem familii, cand ne intalnim ca sa vorbim pe facebook sau in oras la o cafea, ne intoarcem in timp si suntem aceiasi nebunatici dintr-o perioada jucausa a vietii noastre.
       Nu am cum sa fiu egoista si sa ma comport ca un copil care a crescut fara frati pentru ca eu nu am avut un frate, doi, trei...am avut zeci de "frati" langa care am crescut frumos si armonios.










22 mai 2014

O experienta minunata in Toledo, Spania...


      In clasa a V a parintii m-au inscris la o scoala la care se invata limba SPANIOLA. Am indragit-o de la prima lectie. Am avut norocul sa avem o profesoara deosebita care ne-a insuflat dragostea pentru limba spaniola cu mare drag. De atunci mi-am dorit foarte tare sa am ocazia sa ajung in Spania. Visul mi-s-a indeplinit in toamna anului trecut cand mi-a fost data ocazia de a merge la niste cursuri de specializare.
       Parca era un vis, nu imi venea sa cred ca insfarsit am ocazia sa vad o mica parte din Spania si mai mult, ca o sa am ocazia sa vorbesc limba pe care am invatat-o cu atata interes de cea care a fost MIHAELA VARZA.
        Mi-am facut bagajele cu grija si.....am plecat spre aeroport. Acolo m-am intalnit cu ceilati colegi ai mei cu care aveam sa merg la cursuri timp de cinci zile.
         Am avut multe emotii insa au fost emotii amestecate cu entuziasm si cu curiozitate.
        Zborul a fost foarte placut iar cerul ne-a " lasat prietenos" sa-i admiram fiecare norisor.

Am ajuns, dupa patru ore de zbor, la Madrid. Acolo ne astepta o doamna care avea sa ne fie ghid pe parcursul celor cinci zile. Anca Suciu, caci acesta era numele dansei, ne-a explicat ca vom merge intr-un oras, la  doua sute si ceva de kilometri de Madrid. Orasul se numea Ciudad Real si era situat in provincia CASTILLA- LA MANCHA.
Eu si prietena mea, Gabriela, ne-am dus acolo cu gandul sa vizitam  cat mai multe locuri, sa ne plimbam si sa invatam tot ce se poate.
Ne-am cazat la un hotel foarte frumos cu o arhitectura pe care nu o mai vazusem nici in poze pe internet. 





Cumbria se numea hotelul si era impartit in doua. Jumatate era hotel si cealalta jumatate era numai cu birouri destinate dezvoltatorilor din zona.
Ajunsi acolo, ne-am cazat si ne-am odihnit dupa drumul lung parcurs din Romania. A doua zi am mers la cursuri si am vizitat cateva centre sociale. Dupa amiaza ne-au dat-o libera.
In prima zi ne-am familiarizat cu orasul in care eram. Am vizitat pana tarziu in noapte centrul orasului, magazinele si biserica din piatra care se vedea si de la fereastra camerei in care eram cazata. 




Nu imi venea sa ma intorc la hotel nici pentru o clipa pentru ca vroiam sa vad cat mai multe si sa vorbesc cu cat mai multe persoane ca sa exersez limba pe care o invatasem cu mare interes in scoala generala.
In fiecare zi aveam cursuri de dimineata iar restul zilei era pentru vizitat. Cum ziua de miercuri ne-a fost lasata libera, am hotarat impreuna cu domnul Marinescu, un domn care venise cu noi sa ne supravegheze si care era o enciclopedie, vazuse atat de multe tari si vizitase atatea obiective turistice ca nici o luna daca stateam acolo nu reusea sa ne povesteasca tot, sa mergem la TOLEDO, un oras la 250 km distanta de Ciudad Real. Zis si facut. Am mers marti dupa cursuri sa ne cumparam bilete la autocar si sa adunam mai multe informatii despre locurile pe care aveam sa le vizitam a doua zi.
Pentru ca autocarul pleca la ora 7.00, am mers devreme la hotel pentru a ne odihni. 
A doua zi, dis de dimineata am plecat sa vizitam orasul care avea sa ramana pentru mine ca fiind cel mai frumos oras istoric vizitat pana la acel moment.
 Pe drum am savurat peisajul bucatica cu bucatica si am avut grija sa nu pierdem nimic important.








Am ajuns plini de entuziasm si pregatiti sa descoperim istoria orasului Toledo.
Inca de la intrarea in oras am observat stradutele inguste si cladirile din piatra, specifice oraselor din Spania.




Am trecut poarta cetatii si am inceput aventura.
Am descoperit peisaje de vis, panorame uluitoare si edificii istorice de mare angajament. 











 TOLEDO este situat pe marginea dreapata a raului TAJO si face parte tot din provincia CASTILLA- LA MANCHA si a fost locul unor importante  evenimente istorice. Pentru mai multe amanunte vizitati Wikipedia.





Muzeul de Arta Sacra si Catedrala din Toledo care a fost ridicata in secolul XIII si care este cea mai frumoasa din Spania, ne-a impresionat cel mai mult.















 Am mers pe podul din Toledo, in apropiere de Castelul  de San Servando. Era unul dintre podurile care intrau in oras iar in Evul Mediu era intrare pentru pelerini. A fost obiect de continue atacuri in perioada recuceririi iar in 1921, a fost declarat Monument National.



Pe pod daca vrei sa iti pui o dorinta care vrei neaparat sa se indeplineasca sau sa faci un legamant, inchizi un lacat pe marginea podului si arunci cheia in rau.


De acolo ne-am intors in centrul orasului unde am vizitat magazinele cu suveniruri si am explorat stradutele foarte inguste care parca se jucau cu noi de-a v-ati ascunselea. 







Nu puteam pleca din tinutul lui Miguel Cervantes fara a face fotografii cu statuia lui si a vestitului  Don Quijote de la Mancha impreuna cu credinciosul Sancho Panza.


A fost o experienta unica si cu greu ne-am despartit de aceasta minunatie din CASTILLA -LA MANCHA.
Daca voi mai avea ocazia, ma voi intoarce cu mare drag in Toledo pentru ca au ramas multe cladiri cu o istorie foarte interesanta si multe parti ale orasului pe care, din cauza timpului, nu am reusit sa le cunoastem.
Ne-am intors la hotel cu sufletul incarcat de bucurie si cu informatii noi si placute despre un oras nou pentru noi.



 In urmatoarea zi am vizitat oraselul Almagro. 
Despre Almagro si cum s-a incheiat experienta mea in Spania, va voi scrie intr-un articol viitor.