Omul de langa tine...

 

 Se spune ca iti trebuie o viata ca sa cunosti omul de langa tine insa eu nu cred. Nu este greu sa-ti dai seama ce fel de om este cel de langa tine, nu este greu sa inveti ce tabieturi are, ce pasiuni si ce secrete ascunde privirea lui. Nu vrem sa recunoastem ca am fost orbiti de panza dragostei si de aceea nu am reactionat la momentul potrivit si ne scuzam spunand : " Nu cunosti un om o viata". Fiecare dintre noi stim ce alegere am facut pentru drumul greu si anevoios al vietii, stim pe cine ne-am ales sa ne stea alaturi insa doarinta de al pastra companion, naste scuze pe care ni-le oferim foarte usor la fiecare hop al drumului. Credem ca daca ne ascundem ca veveritele, dupa copac, gresealile sau defectele vor disparea insa.....NIMIC MAI GRESIT.  Trece pentru ca vrem sa treaca, iertam dar NU UITAM si din pacate ranile se agraveaza. "Sangeram" la fiecare aducere aminte, la fiecare greseala noua si la fiecare gaura formata in panza iubirii prin care se poate zari usor REALITATEA. 
    De ce nu vrem sa admitem ca unii oameni nu pot fi asa cum ne dorim sau asa cum ne-am imaginat? De ce nu putem admite ca uneori trebuie sa-i dai drumul celui de langa tinte pentru ca...pentru ca nu ati putut evolua in aceiasi masura? De ce este atat de greu sa renuntam la o persoana care ne face rau si ne ingreuneaza drumul? De ce? De ce? De ce nu stim sa privim partea plina a paharului, sa ne multumim cu clipele frumoase si sa pornim pe drumuri separate, ca doi prieteni adevarati? Ar mai fi multe de ce-uri insa nu imi ajunge timpul si nici rabdarea pentru a le aminti.
   Poate ca ne trebuie o viata sa ne cunoastem si pe noi insine si poate ca.....nu o sa stim niciodata cine este cu adevarat OMUL DE LANGA NOI...