Sunt taran si ma mandresc...

     Locuiesc intr-o localitate de langa Bucuresti. La tara cum se spune. Am urmat cursurile scolii primare aici iar dupa clasa a IVa, parintii mei au hotarat sa merg  la o scoala din Bucuresti. Am cautat toata primavara si vara o scoala la care sa ma pot inscrie si care sa aibe internat. Pe vreme aceea, in 1995, nu te puteai inscrie oriunde fara o " interventie" solida. Cum matusa mea, tanti Lenuta, era directoarea unei gradinite din Iancului, m-a ajutat sa ma inscriu la scoala generala nr 56- "Jose Marti". Era foarte bine amplasata deoarece aproape,  era liceul " Iulia Hasdeu" care avea internat si puteam sa stau acolo. Am asteptat cu emotie prima zi de scola. Ma speria putin gandul de a merge la o scoala noua cu profesori si colegi noi. Ciudat este ca niciodata nu am avut emotii cu privire la faptul ca voi sta  singura intr-un oras atat de mare. Familia mea si toate rudele ma incurajau si imi spuneau ca totul o sa fie bine insa in mintea mea de copil se derulau tot felul de scene despre cum v-a fi.
     Intr-o zi am mers, impreuna cu parintii, la nasii nostrii. Dupa o masa copioasa am mers afara in gradina ca sa mai stam de vorba. Atunci mama le-a dat nasilor vestea cea mare. " Ana v-a merge la o scoala foarte buna din Bucuresti". S-au bucurat  mult insa nasa mi-a dat un sfat pe care nu l-am putut uita nici astazi. " Fina sa nu le spui ca esti de la tara pentru ca te vor indeparta colegii si nu se vor imprietenii cu tine" Auzind aceste vorbe m-am speriat foarte tare si am plecat dezamagita. Nopti intregi nu am putut dormi pentru ca imi rasunau in cap aceste vorbe. Ma gandeam ca......daca  avea dreptate?!?!
    Nu stiu de ce a fi taran este o rusine....Taranii sunt cei care au muncit si din palmele lor batatorite a inflorit tara, taranii sunt cei care inca mai pastreaza traditiile si care ne-au oferit valori in sport, muzica, teatru, medicina, inginerie etc. Taranii tin foarte mult la educatie si inca mai sunt cu frica de Dumnezeu. Din pacate in zilele noastre cuvantul "taran" , a capatat sens peiorativ. Daca unul arunca gunoaie pe strada, este taran...daca vorbeste urat, este tot taran si tot asa. NU..taran este acel OM care locuieste in mediul rural. Eu sunt taranca si sunt mandra de acest lucru.
      La fel de mandra am fost si in prima zi de scoala si nu am urmat sfatul nasei mele. Am fost sincera cu colegii mei si le-am spus de unde vin.  Din fericire, Dumnezeu, a adunat in clasa a V a K, singura " K" din istoria scolii,  copii de la diverse scoli, copii cu suflet mare care m-au primit cu bratele deschise si care m-au indragit din prima clipa. Ma duceau in fiecare sera la internat, colega mea de banca ma lua pe la ea pe acasa cand putea iar doamna diriginta mi-a fost ca o mama timp de patru ani. In loc sa ma respinga asa cum imi spusese nasa mea, ei m-au protejat si m-au iubit fara sa se mai gandeasca la provenienta mea. Au fost patru ani de poveste in care nu am fost doar colegi, am fost prieteni si chiar frati. Imparteam bucuriile, necazurile si chiar pachetelele. Desii au trecut ani buni peste noi, de la terminarea scolii, si in ziua de azi vorbim la telefon, pe facebook sau ne intalnim ori de cate ori avem ocazia. Doamna diriginta sustine aceste intalniri si ne bucura de fiecare data cu prezenta dumneaei. Le multumesc colegilor mei pentru ca m-au ajutat sa ma acomodez foarte repede si foarte usor intr-un oras atat de mare, pentru ca m-au iubit si m-au sprijinit ori de cate ori am avut nevoie si sper sa ramanem asa uniti toata viata.
Este o experienta de viata pe care o impartasesc astazi cu voi in speranta ca vom devenii mai buni si nu vom mai face diferente intre oameni. Fie ca suntem tarani, tigani, unguri, etc....suntem oameni mai-nainte de orice si trebuie sa ne comportam ca atare. Nu este drept sa etichetam oamenii dupa provenienta, etnie sau mediul social in care traiesc. Oamenii sunt oameni iar sufletul si educatia ii recomanda.